debita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBITÁ1, debitez, vb. I.
Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul.
2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦
Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din
fr. débiter.debita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBITÁ2, debitez, vb. I.
Tranz. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din
fr. débiter.debita (Dicționar de neologisme, 1986)DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul.
2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc.
3. (
Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama.
4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr.
débiter].
debita (Dicționar de neologisme, 1986)DEBITÁ2 vb. I. tr. (op.
credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr.
débiter].
debita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr.
débiter)
debita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul
2 (2) unui cont. (< fr.
débiter)
debita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
debiteázădebità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)debità v.
1. a vinde cu mărunțișul;
2. a înscrie ca debitor;
3. fig. a recita, a declama:
a debita un rol; 4. a spune, a povesti:
a debita știri false.debita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBITÁ1, debitez, vb. I.
Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul.
2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦
Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (
Depr.) A spune minciuni.
3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. — Din
fr. débiter.debita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBITÁ2, debitez, vb. I.
Tranz. A înscrie o sumă în debitul
2 unui cont. — Din
fr. débiter.