debitant - explicat in DEX

debitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit¹ (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

debitant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant].

debitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit¹ (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)

debitant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.

debitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debitánt s. m., pl. debitánți

debitant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul.

debitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit¹ (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. — Din fr. débitant.