debilitate - explicat in DEX

debilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

debilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ◊ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă și incompletă a inteligenței; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].

debilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBILITÁTE s. f. stare de slăbire a organismului. ♦ ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței. (< fr. débilité, lat. debilitas)

debilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debilitáte f. (lat. debilitas, -átis). Slăbicĭune, lipsă de putere, vorbind de ființe.

debilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debilitáte s. f., g.-d. art. debilitắții; pl. debilitắți

debilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debilitate f. stare de mare slăbiciune.

debilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DEBILITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. Stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ D. congenitală = stare a nou-născutului constând în adaptarea dificilă la viața extrauterină. D. mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată mai ales prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare la situații noi, deși, câteodată, memoria este foarte bună, iar atenția satisfăcătoare; nivelul intelectual se situează peste cel normal al vârstei de 7 ani, niveluri inferioare acestui prag caracterizând idioția și imbecilitatea.

debilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de a fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, din cauza subnutriției, a unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare. — Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.