debitare - explicat in DEX

debitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBITÁRE¹, debitări, s. f. Acțiunea de a debita¹ și rezultatul ei. – V. debita¹.

debitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBITÁRE², debitări, s. f. Faptul de a debita²; înscriere a unei sume în coloana de debit² a unui cont. – V. debita².

debitare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBITÁRE s.f. Acțiunea sau faptul de a debita. [< debita].

debitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debitáre s. f., g.-d. art. debitắrii; pl. debitắri

debitare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DEBITÁRE (‹ debita¹) s. f. Operație de detașare dintr-un material a unor fragmente de dimensiuni și configurații prealabil stabilite, pentru utilizarea lor ca atare sau pentru prelucrări ulterioare.

debitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBITÁRE¹, debitări, s. f. Acțiunea de a debita¹ și rezultatul ei. — V. debita¹.

debitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBITÁRE², debitări, s. f. Faptul de a debita²; înscriere a unei sume în coloana de debit² a unui cont. — V. debita².