debità - explicat in DEX

debita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBITÁ¹, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.

debita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBITÁ², debitez, vb. I. Tranz. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.

debita (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBITÁ¹ vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr. débiter].

debita (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBITÁ² vb. I. tr. (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].

debita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBITÁ¹ vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)

debita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBITÁ² vb. tr. a înscrie o sumă în debitul² (2) unui cont. (< fr. débiter)

debita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiteáză

debità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debità v. 1. a vinde cu mărunțișul; 2. a înscrie ca debitor; 3. fig. a recita, a declama: a debita un rol; 4. a spune, a povesti: a debita știri false.

debita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBITÁ¹, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. — Din fr. débiter.

debita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBITÁ², debitez, vb. I. Tranz. A înscrie o sumă în debitul² unui cont. — Din fr. débiter.