debilitare - explicat in DEX

debilitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.

debilitare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBILITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debilita și rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].

debilitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitắrii; pl. debilitắri

debilitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. — V. debilita.