debilitant - explicat in DEX

debilitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBILITÁNT, -Ă, debilitanți, -te, adj. Care debilitează, care slăbește. – Din fr. débilitant.

debilitant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBILITÁNT, -Ă adj. Care debilitează, slăbește. [Cf. fr. débilitant].

debilitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBILITÁNT, -Ă adj. care provoacă debilitate. (< fr. débilitant)

debilitant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debilitánt, -ă adj. (lat. debilitans, -ántis). Care debilitează: remediŭ debilitant.

debilitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debilitánt adj. m., pl. debilitánți; f. debilitántă, pl. debilitánte

debilitant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debilitant a. ce debilitează: remediu debilitant.

debilitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBILITÁNT, -Ă, debilitanți, -te, adj. Care debilitează, care slăbește. — Din fr. débilitant.