debilita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBILITÁ, debilitez, vb. I.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din
fr. débiliter, lat. debilitare.debilita (Dicționar de neologisme, 1986)DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr.
débiliter, lat.
debilitare].
debilita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr.
debiliter, lat.
debilitare)
debilita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debilitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
debiliteázădebilita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBILITÁ, debilitez, vb. I.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină debil. — Din
fr. débiliter, lat. debilitare.