debil - explicat in DEX

debil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

debil (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].

debil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)

debil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).

debil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debíl adj. m., pl. debíli; f. debílă, pl. debíle

debil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debil a. slab.

debil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. — Din fr. débile, lat. debilis.