damnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAMNÁRE, damnări, s. f. Acțiunea de
a damna. –
V. damna.damnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*damnáre (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. damnắrii; pl. damnắridamnare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)damnare f. osândire la muncile iadului:
Damnarea lui Faust.damnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DAMNÁRE, damnări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a damna. —
V. damna.