damnabil - explicat in DEX

damnabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.

damnabil (Dicționar de neologisme, 1986)
DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [Cf. fr. damnable, lat. damnabilis].

damnabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)

damnabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
damnábil (livr.) adj. m., pl. damnábili; f. damnábilă, pl. damnábile

damnabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. (Livr.) Demn de condamnat, demn de blestemat. — Din fr. damnable, lat. damnabilis.