damnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (
Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la muncile infernului. [
Pr.:
-ți-u-. –
Var.:
damnáție s. f.] – Din
fr. damnation, lat. damnatio, -onis.