cuțitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat.
2. (
Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. –
Cuțit +
suf. -ar.