curtezană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURTEZÁNĂ, curtezane, s. f. Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil;
p. gener. femeie cu conduită imorală; prostituată. – Din
fr. courtisane (după
curte).
curtezană (Dicționar de neologisme, 1986)CURTEZÁNĂ s.f. Femeie cu moravuri libere, dar elegantă și spirituală, care trăia la curțile suveranilor. ♦ (
p. ext.) Prostituată. [< fr.
courtisane].
curtezană (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURTEZÁNĂ s. f. femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (după fr.
courtisane)
curtezană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curtezánă s. f.,
g.-d. art. curtezánei; pl. curtezánecurtezană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curtezană f. femeie liberă, dar distinsă prin spiritul și eleganța ei:
cu zâmbiri de curtezană EM.
curtezană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURTEZÁNĂ, curtezane, s. f. Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil;
p. gener. femeie cu conduită imorală; prostituată. — Din
fr. courtisane (după
curte).