curtenitor - explicat in DEX

curtenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). – Curteni + suf. -tor.

curtenitor (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTENITÓR, -OÁRE adj. Politicos, amabil (față de femei). [< curtenie + -tor, după fr. courtois].

curtenitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTENITÓR, -OÁRE adj. politicos, amabil (față de femei). (< curtenie + -tor)

curtenitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
curtenitór, -oáre adj. (d. curtean). Politicos, îndatoritor, amabil.

curtenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtenitór adj. m., pl. curtenitóri; f. sg. și pl. curtenitoáre

curtenitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtenitor a. politicos în maniere și în vorbă.

curtenitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). — Curteni + suf. -tor.