curtenie - explicat in DEX

curtenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie.

curtenie (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie].

curtenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
curteníe f. (d. curtean). Politeță.

curtenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei

curtenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtenie f. politeță grațioasă, atențiune delicată.

curtenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. — Curtean + suf. -ie.