curtier - explicat in DEX

curtier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. courtier.

curtier (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTIÉR s.m. Mijlocitor care se ocupă cu negocierea operațiilor de bursă. ◊ Curtier maritim = brocăr. [Pron. -ti-er. / < fr. courtier].

curtier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTIÉR s. m. broker. (< fr. courtier)

curtier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curtiér m. (fr courtier, vfr. coretier, d. pv. corratier, care vine d. correr, a alerga). Mijlocitor, samsar, agent care mijlocește vînzările și cumpărările unor mărfurĭ, plasarea unor capitalurĭ, unor asigurărĭ ș. a.

curtier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtiér (-ti-er) s. m., pl. curtiéri

curtier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtier m. agent care mijlocește vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, plasarea de capitaluri, asigurări, etc.

curtier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] — Din fr. courtier.