curtezan - explicat in DEX

curtezan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTEZÁN, curtezani, s. m. 1. (Azi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, ușuratic. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). – Din fr. courtisan (după curte).

curtezan (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTEZÁN s.m. (Astăzi ironic) Cel care face curte unei femei. [< fr. courtisan, după curte].

curtezan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTEZÁN s. m. (ir.) bărbat care face curte unei femei. (după fr. courtisan)

curtezan (Dicționaru limbii românești, 1939)
curtezán, -ă, V. curtizan.

curtezan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtezán s. m., pl. curtezáni

curtezan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtezan m. 1. care face parte din curtea unui Domn, rege sau împărat: un curtezan nemernic de tron imperial AL.; 2. fig. lingușitor; 3. cel ce face curte unei dame.

curtezan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTEZÁN, curtezani, s. m. 1. (Astăzi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, ușuratic. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). — Din fr. courtisan (după curte).