curtenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (
I 3), ca de la curte, de curtean. –
Curtean +
suf. -esc.curtenesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURTENÉSC, -EÁSCĂ adj. de curte. ◊ (despre poezia erotică a evului mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie. (< curtean + -esc)
curtenesc (Dicționaru limbii românești, 1939)curtenésc v. tr. (d.
curtean). Curtez, fac curte (complimente).
curtenesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curtenésc adj. m.,
f. curteneáscă; pl. m. și
f. curtenéșticurtenesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (
I 3), ca de la curte, de curtean. —
Curtean +
suf. -esc.