curtean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și
f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (
Înv.; la
m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. –
Curte +
suf. -ean.