cursoare - explicat in DEX

cursoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

cursoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cursoáre, cursóri, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

cursoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
cursoáre f., pl. orĭ (d. curs). Vechĭ. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea apeĭ. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochĭ de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. Cursu timpuluĭ: într´acea cursoare de anĭ.

cursoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cursoáre (înv.) s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

cursoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cursoare f. curent: cursoarea ce împingea pe Mihaiu în Ardeal BĂLC.

cursoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. — Lat. cursoria.