curta - explicat in DEX

curta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

curta (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTÁ vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].

curta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTÁ vb. tr. a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. (după fr. courtiser)

curta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtá (a ~) vb., ind. prez. 3 curteáză

curta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtá v. a face curte.

curta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea; a curteni. — Din curte (după fr. courtiser).