curtaj - explicat in DEX

curtaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTÁJ, curtaje, s. n. Ocupația curtierului. ♦ Remunerație acordată curtierului la încheierea unei tranzacții. – Din fr. courtage.

curtaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTÁJ s.n. Ocupația de curtier. ♦ Remunerație care se cuvine curtierului. [Cf. fr. courtage].

curtaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTÁJ s. n. 1. ocupație de curtier; brokeraj. 2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor. (< fr. courtage)

curtaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curtáj n., pl. e (fr. courtage). Profesiunea de curtier. Cîștigu rezultat din această profesiune.

curtaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtáj s. n., pl. curtáje

curtaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curtaj n. 1. meseria curtierului; 2. primă plătită curtierului (= fr. courtage).

curtaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTÁJ, curtaje, s. n. Ocupația curtierului. ♦ Remunerație acordată curtierului la încheierea unei tranzacții. — Din fr. courtage.