cursivitate - explicat in DEX

cursivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURSIVITÁTE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.

cursivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CURSIVITÁTE s.f. Caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. [< cursiv + -itate].

cursivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURSIVITÁTE s. f. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. (< cursiv + -itate)

cursivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cursivitáte s. f., g.-d. art. cursivitắții

cursivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURSIVITÁTE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. — Cursiv + suf. -itate.