cursist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURSÍST, -Ă, cursiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care urmează un curs
2 special (de scurtă durată); cursant. –
Curs2 +
suf. -ist.cursist (Dicționar de neologisme, 1986)CURSÍST, -Ă s.m. și f. 1. Cursant.
2. Amator de curse de cai. [Cf. fr.
coursiste, rus.
kursist].
cursist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURSÍST, -Ă s. m. f. amator de curse de cai. (< fr.
coursiste)
cursist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cursíst s. m.,
pl. cursíșticursist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURSÍST, -Ă, cursiști, -ste, s. m. și
f. Cursant. —
Curs2 +
suf. -ist.