cursier - explicat in DEX

cursier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURSIÉR, cursieri, s. m. (Franțuzism) Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

cursier (Dicționar de neologisme, 1986)
CURSIÉR s.m. Armăsar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].

cursier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURSIÉR, -Ă I. adj., s. f. (bicicletă) de curse. II. s. m. 1. armăsar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage un ax spre înainte. (< fr. coursier)

cursier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cursiér m. (fr. coursier, d. cours, cu înț. de course, alergătură. V. corsar). Poet. Caĭ de călărie saŭ de bătălie.

cursier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cursiér (-si-er) s. m., pl. cursiéri

cursier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cursier m. (galicism) cal mare și frumos: o surdă nechezare de ageri cursieri BOL. (= fr. coursier).

cursier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURSIÉR, cursieri, s. m. Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] — Din fr. coursier.