curiozitate - explicat in DEX

curiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURIOZITÁTE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.

curiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CURIOZITÁTE s.f. 1. Dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) raritate, ciudățenie. [Cf. fr. curiosité, it. curiosità].

curiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURIOZITÁTE s. f. 1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ◊ indiscreție. 2. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie. (< fr. curiosité, lat. curiositas)

curiozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curiozitáte f. (lat. curiósitas, -átis). Dorință de a afla. Indiscrețiune. Lucru rar saŭ straniŭ pe care trebuĭe să-l vezĭ: curiozitățile unuĭ oraș. Om plin de curiozitățĭ, om sucit, năzuros, mofturos.

curiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curiozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozitắții; (rarități, ciudățenii) pl. curiozitắți

curiozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curiozitate f. 1. dorință de a vedea, de a ști; 2. indiscrețiune; 3. lucru rar: muzeu plin de curiozități.

curiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURIOZITÁTE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.