curios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret.
2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [
Pr.:
-ri-os] – Din
fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.curios (Dicționar de neologisme, 1986)CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care manifestă curiozitate; indiscret.
2. Care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. [Pron.
-ri-os, var. (pop.)
curioz, -oază adj. / cf. fr.
curieux, it.
curioso, lat.
curiosus].
curios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)curiós (curioásă), adj. –
1. Ciudat, straniu. –
2. Indiscret. –
Mr. curios. It. curioso, și mai tîrziu
fr. curieux (
sec. XIX). Înainte se pronunța și curioz, ca în
it., sau in
ngr. ϰοριόζος. –
Der. necurios, adj. (fără curiozitate);
curiositate, s. f. (curiozitate).
curios (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care manifestă curiozitate; indiscret. 2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. (< fr.
curieux, lat.
curiosus, it.
curioso)
curios (Dicționaru limbii românești, 1939)*curiós, -oásă adj. (lat.
curiosus, d.
cura, grijă). Doritor de a ști, de a vedea. Indiscret, care se interesează de ceĭa de nu-l privește:
copil curios. Singular, cĭudat, straniŭ, al draculuĭ:
curios lucru și asta! Sucit, năzuros:
curios om! Interj. de mirare:
Curios! Adv. În mod curios. – În Mold. nord
curioz (rus.
kurióznyĭ).
curios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curiós (-ri-os) adj. m.,
pl. curióși; f. curioásă, pl. curioásecurios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curios a.
1. doritor de a cunoaște, de a vedea, de a ști;
2. rar, care exercită curiozitatea;
3. indiscret.
curios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret.
2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [
Pr.: -
ri-os] — Din
fr. curieux, lat.
curiosus, it.
curioso.