curion - explicat in DEX

curion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii¹ romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii¹ romane. [Pr.: -ri-on] – Din fr. curion, lat. curio.

curion (Dicționar de neologisme, 1986)
CURIÓN s.m. Șeful unei curii romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii romane. [Pron. -ri-on. / < lat. curio, fr. curion].

curion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURIÓN s. m. șeful unei curii romane. ◊ preot care oficia sacrificiile unei curii romane. (< fr. curion, lat. curio)

curion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curión m. (lat. cúrio, -ónis). Prezidentu religios al uneĭ curiĭ la Romanĭ, preutu [!] curiiĭ, ajutat de un așa numit flamen curialis.

curion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curión (-ri-on) s. m., pl. curióni

curion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii¹ romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii¹ romane. [Pr.: -ri-on] — Din fr. curion, lat. curio.