cunoscător - explicat in DEX

cunoscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător.

cunoscător (Dicționaru limbii românești, 1939)
cunoscătór, -oáre adj. și s. Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe.

cunoscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cunoscătór adj. m., s. m., pl. cunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoáre

cunoscător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe.

cunoscător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. — Cunoaște + suf. -ător.