cunoscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. –
Cunoaște +
suf. -ător.