culmiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (
Pop.) Culme (
1). –
Culme +
suf. -iș.culmiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culmíș s. n.,
pl. culmíșuriculmiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)culmiș n. culme de deal sau de plaiu.
culmiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (
Pop.) Culme (
1). —
Culme +
suf. -iș.