culm - explicat in DEX

culm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

culm (Dicționar de neologisme, 1986)
CULM¹ s.n. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. [< lat. culmus].

culm (Dicționar de neologisme, 1986)
CULM² s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm].

culm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULM¹ s. n. tulpină din articule, goală sau plină, cu țesut spongios; pai. (< lat. culmus)

culm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULM², -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm)

culm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culm¹ adj. m., pl. culmi; f. cúlmă, pl. cúlme

culm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culm² s. n.

culm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). — Din fr. Culm, germ. Kulm.