culminant - explicat in DEX

culminant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant.

culminant (Dicționar de neologisme, 1986)
CULMINÁNT, -Ă adj. Care culminează, ajuns la apogeu; culminativ. ◊ Punct culminant = a) punctul cel mai înalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. [< fr. culminant].

culminant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. ♦ punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. (< fr. culminant)

culminant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*culminánt, -ă adj. (fr. culminant). Care culminează, cel maĭ înalt: punct culminant.

culminant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culminánt adj. m., pl. culminánți; f. culminántă, pl. culminánte

culminant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culminant a. la culme, cel mai înalt: punct culminant.

culminant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. — Din fr. culminant.