culminare - explicat in DEX

culminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULMINÁRE, culminări, s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina.

culminare (Dicționar de neologisme, 1986)
CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina].

culminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culmináre s. f., g.-d. art. culminắrii

culminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULMINÁRE s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. — V. culmina.