culminăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULMINĂRÍȚĂ s. f. (
Reg.) Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan. –
Et. nec. Cf. culme.culminăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culminăríță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. culminăríțeiculminăriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULMINĂRÍȚĂ s. f. (
Reg.) Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan. —
Cf. culme.