culisor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULISÓR, culisoare, s. n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (
3), de-a lungul canalului interior al acesteia. – Din
culisă. Cf. fr. coulisseur.culisor (Dicționar de neologisme, 1986)CULISÓR s.n. Piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare. [Cf. fr.
coulisseur].
culisor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULISÓR s. n. piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare. (< fr.
coulisseur)
culisor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culisór s. n.,
pl. culisoáreculisor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULISÓR, culisoare, s. n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (
3), de-a lungul canalului interior al acesteia. — Din
culisă. Cf. fr. coulisseau.