ctitoreasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CTITOREÁSĂ,ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă.
ctitoreasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitoreasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CTITOREÁSĂ,ctitorese, s. f. Ctitoră. — Ctitor + suf. -easă.