cruzime - explicat in DEX

cruzime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUZÍME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. – Crud + suf. -ime.

cruzime (Dicționaru limbii românești, 1939)
cruzíme f. (d. crud). Ferocitate, barbarie, neomenie. V. cruditate.

cruzime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cruzíme s. f., g.-d. art. cruzímii; pl. cruzími

cruzime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cruzime f. 1. pornire rea de a face să sufere pe alții; 2. faptă crudă.

cruzime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUZÍME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. — Crud + suf. -ime.