cruciuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIULÍȚĂ, cruciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
cruce (
I 1); cruciță.
2. Cusătură artistică de mână, foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești.
3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene
(Senecio). –
Cruce +
suf. -uliță.cruciuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cruciulíță s. f.,
g.-d. art. cruciulíței; pl. cruciulíțecruciuliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cruciuliță f.
1. cruce mică;
2. planta numită și
bătătarnică; 3. (ironic) decorațiune.
cruciuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIULÍȚĂ, cruciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
cruce (I 1); cruciță.
2. Cusătură artistică de mână, foarte folosită în portul național și în broderia populară românească.
3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene
(Senecio). — Cruce +
suf. -uliță.crucĭuliță (Dicționaru limbii românești, 1939)crucĭulíță f., pl.
e (dim. d.
cruce). Decorațiune (Iron.). Petimbroasă.