crucișătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIȘĂTÚRĂ, crucișături, s. f. (
Reg.) Încrucișare. – Din [în]
crucișa +
suf. -ătură.crucișătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crucișătúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. crucișătúrii; pl. crucișătúricrucișătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIȘĂTÚRĂ, crucișături, s. f. (
Reg.) Încrucișare. — Din [în]
crucișa +
suf. -ătură.