cruciat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIÁT, cruciați, s. m. Participant la o cruciadă. [
Pr.:
-ci-at] – Din
fr. croisé (refăcut după
cruce).
cruciat (Dicționar de neologisme, 1986)CRUCIÁT s.m. Participant la cruciadă. [Pron.
-ci-at. / cf. lat.med.
cruciatus, it.
cruciato].
cruciat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUCIÁT s. m. participant la cruciadă. (după it.
crociato, lat.
cruciatus, fr.
croisé)
cruciat (Dicționaru limbii românești, 1939)*cruciát, -ă s. și adj. (d.
cruce, după fr.
croisé). Care a luat parte la o cruciată [!]:
cruciațiĭ, armata cruciată. V.
crijac.cruciat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cruciát (-ci-at) s. m.,
pl. cruciáțicruciat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cruciat m. cel ce lua parte la o cruciată.
cruciat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIÁT, cruciați, s. m. Participant la o cruciadă. [
Pr.: -
ci-at] — Din
fr. croisé (refăcut după
cruce).