crucer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCÉR, cruceri. s. m. (
Înv.) Creițar. – Din
germ. Kreuzer (după
cruce).
crucer (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)crucér, crucéri, s.m. (înv.)
1. creițar; bănuț, gologan.
2. cavaler din ordinul Teutonilor.
crucer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crucér (
înv.)
s. m.,
pl. crucéricrucer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCÉR, cruceri, s. m. (
Înv.) Creițar. — Din
germ. Kreuzer (după
cruce).