cruci - explicat in DEX

cruci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

cruci (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRUCI- elem. „cruce”. (< fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis)

cruci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crucí¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 să cruceáscă

cruci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*crucí² (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucéște, imperf. 3 sg. se cruceá; conj. prez. 3 să se cruceáscă

cruci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. — Din cruce.

crucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.