cruciadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică și politică;
p. gener. orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu. [
Pr.: -ci-a-. –
Var.:
cruciátă s. f.] – Din
fr. croisade, it. crociata (refăcut după
cruce).