criticist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRITICÍST, -Ă, criticiști, -ste, s. m. și
f. Adept al criticismului. ♦ (Adjectival)
Idei criticiste. – Din
germ. Kritizist (după
criticism).criticist (Dicționar de neologisme, 1986)CRITICÍST, -Ă adj. Referitor la criticism. //
s.m. și f. Adept al criticismului. [< fr.
criticiste].
criticist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRITICÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al criticismului. (< fr.
criticiste)
criticist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criticíst adj. m.,
s. m.,
pl. criticíști; adj. f.,
s. f. criticístă, pl. criticístecriticist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRITICÍST, -Ă, criticiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al criticismului.
2. Adj. Care se referă la criticist (1), privitor la criticist.
Idei criticiste. — Din
germ. Kritizist (după
criticism).