crivat - explicat in DEX

crivat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti.

crivat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
crivát (criváturi), s. n. – Pat. – Var. crevat. Mr. crivat, megl. crivét. Ngr. ϰρεββάτι (Cihac, II, 652; Meyer 205; Sandfeld 18), cf. tc. kerevet, alb., bg., sb. krevet (sec. XVIII, cf. Vasmer, Gr., 84), rus. krovatĭ, mag. kerevet, it. grabato (Battisti, III, 1851), fr. grabat. Mai ales în Mold.

crivat (Dicționaru limbii românești, 1939)
crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.

crivat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crivát (reg.) s. n., pl. criváturi

crivat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): înecată de lumină e întinsă ’n crivat EM. [Gr. mod.].

crivat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] — Din ngr. krev(v)áti.