criticastru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRITICÁSTRU, criticaștri, s. m. (Rar) Critic neînsemnat (și lipsit de onestitate). –
Cf. germ. Kritikaster.criticastru (Dicționar de neologisme, 1986)CRITICÁSTRU s.m. (
Peior.) Critic mărunt, neînsemnat. [< germ.
Kritikaster].
criticastru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRITICÁSTRU s. m. (peior.) critic mărunt, neînsemnat. (< germ.
Kritikaster)
criticastru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criticástru (
livr.)
s. m.,
art. criticástrul; pl. criticáștri, art. criticáștriicriticastru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRITICÁSTRU, criticaștri, s. m. (
Livr.) Critic neînsemnat (și lipsit de onestitate). —
Cf. germ. Kritikaster.