criticabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRITICÁBIL, -Ă, criticabili, -e, adj. Care dă prilej de critică (
III); care poate fi criticat, care merită critica. – Din
fr. critiquable.criticabil (Dicționar de neologisme, 1986)CRITICÁBIL, -Ă adj. Care poate, care merită să fie criticat. [Cf. fr.
critiquable].
criticabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRITICÁBIL, -Ă adj. care poate, merită să fie criticat. (< fr.
critiquable)
criticabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*criticábil, -ă adj. (fr.
criticable). Care poate fi criticat orĭ reprobat.
criticabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criticábil adj. m.,
pl. criticábili; f. criticábilă, pl. criticábilecriticabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)criticabil a. ce merită a fi criticat.
criticabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRITICÁBIL, -Ă, criticabili, -e, adj. Care dă prilej de critică (
III); care poate fi criticat, care merită critica. — Din
fr. critiquable.