criticant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRITICÁNT, -Ă, criticanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din
fr. critiquant.criticant (Dicționar de neologisme, 1986)CRITICÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (
Fam.) (Cel) care este gata oricând să facă o critică nedreaptă; care bârfește, bârfitor, intrigant. [Cf. fr.
critiquant].
criticant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRITICÁNT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfește, intrigant. (< fr.
critiquant)
criticant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criticánt (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. criticánți; adj. f.,
s. f. criticántă, pl. criticántecriticant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRITICÁNT, -Ă, criticanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. — Din
fr. critiquant.